STAREA SUFLETELOR DUPĂ MOARTE la Egipteni

STAREA SUFLETELOR DUPĂ MOARTE la Egipteni
- se crede că în perioada timpurie egiptenii nu aveau o concepţie clară despre starea sufletului după moarte.
- mormântul reprezenta locul de existenţă eternă a sufletului.
- ulterior, a apărut credinţa că sufletele celor morţi călătoreau spre apus în barca lui Ra, pe oceanul cerului.
- interesant rămâne procesul eshatologic de osirificare, mai precis de identificare a sufletului cu Osiris.
- un text de pe pereţii sarcofagelor spune în acest sens:
- „Eu trăiesc, eu mor, eu sunt Osiris,
Trăiesc, mor, eu sunt orzul;
Eu nu dispar”.
- prin urmare, omul preia ritmul vegetal, osirian, fără a se vorbi despre un pancosmism.
- după moarte, sufletul se îndrepta spre ÎMPĂRĂŢIA LUI OSIRIS, CÂMPIILE LUI YARU sau AMENTI, unde sufletele duc o viaţă fericită, slujindu-l pe Osiris, aşa cum în viaţa lor l-au slujit pe faraon.
- fertilitatea câmpiilor lui Yaru este mult mai mare decât câmpia Nilului, deoarece grâul creştea aici mai înalt decât omul şi pământul dădea mai multe recolte pe an.
- textele piramidelor şi Cartea Morţilor ne oferă amănunte cu privire la această stare.
- în concluzie, RAIUL EGIPTEAN este comparat cu o VALE A NILULUI LA MODUL ABSOLUT, foarte fertilă, în care nu trebuia neapărat să lucrezi, ci puteai să îi pui pe alţii să lucreze în locul tău.
- de aceea, în sarcofage şi în morminte sau piramide se depuneau o mulţime de statui numite „USHABTIS”, care trebuiau să lucreze pământul în locul celui decedat.
- cel mort trecea în lumea lui Osiris, la fel ca la greci, cu ajutorul unei bărci peste un râu, înfruntând multe pericole.
- în capitolul 125 din Cartea Morţilor este prezentat tribunalul de judecată al lui Osiris, format din 42 de judecători, după numele celor 42 de nome ale Egiptului.
- cel mort era dus în sala de judecată de către zeul Horus, unde îl aştepta Osiris cu cei 42 de judecători, precum şi zeul scrib, Anubis.
- pe balanţa judecăţii se punea inima mortului, iar pe celălalt taler se punea o pană, simbol al zeiţei adevărului Maat.
- de o parte un monstru, jumătate crocodil, jumătate hipopotam, numit OMS, aştepta sentinţa judecăţii, care dacă era negativă, monstrul îl devora pe cel mort.
- tot acum se făcea „mărturisirea negativă” în care decedatul îi spunea lui Osiris şi judecătorilor că este curat, că nu are nici un păcat, care să îl condamne la devorare