UNIVERSUL SPIRITUAL
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Ultimele subiecte
» FRICA, TEAMA, PANICA, GROAZA
Sam Feb 07, 2015 1:19 am Scris de Admin

» Despre mine, Kato
Mar Sept 30, 2014 9:12 pm Scris de Admin

» Materiale audio-video personale
Sam Mai 03, 2014 7:58 pm Scris de Admin

» casa veche
Lun Dec 16, 2013 12:44 am Scris de Admin

» an overview on laughter yoga
Lun Dec 09, 2013 12:02 pm Scris de stephanieanna

» BLOGUL MEU
Joi Sept 19, 2013 9:56 pm Scris de Admin

» Noua Medicină Germană (Germanică)
Joi Aug 15, 2013 5:42 pm Scris de Admin

» Ho'oponopopo
Mier Aug 14, 2013 11:32 pm Scris de Admin

» Huna
Mier Aug 14, 2013 11:29 pm Scris de Admin

Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
Parteneri
forum gratuit


Capcanele spiritualităţii

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Capcanele spiritualităţii

Mesaj  Admin la data de Mier Mai 22, 2013 12:44 pm

DIN CAPCANELE SPIRITUALITĂŢII
1. Există ideea proclamată de mulţi Maeştrii, că TOTUL, ORICE EXISTĂ, ÎŞI ARE
ROLUL, IMPORTANŢA ŞI UTILITATEA SA.
Este o afirmaţie de bază, un fel de Principiu al spiritualităţii, dar care a dat naştere multor interpretări şi concluzionări eronate. Cauza : importanţa excesivă acordată unor aspecte, procese, fenomene, care cad sub incidenţa principului : "Insuficienţa şi excesul sunt dăunătoare". Să studiem câteva :
1) Suferinţa nu este gratuită, îşi are importanţa sa, suferinţa contribuind la evoluţia umană, sprijinind-o. Pare ok, dar nu este, dacă se depăşeşte o anumită limită ! S-a ajuns în unele culturi la proslăvirea importanţei suferinţei, prin interpretări greşite, de genul : "Doar prin suferinţă poţi evolua", "Măsura suferinţei conferă măsura evoluţiei", "Suferinţa este bună, căci te căleşte", "Tot ceea ce nu te omoară, te face mai puternic", etc. Aceste afirmaţii au devenit, pentru mulţi oameni, autosugestii autodistructive. Ele au condus o mulţime de oameni la mortificări, autoflagelări, automutilări, sacrificări, unii creştini fanatici ţinând cu tot dinadinsul a trăi patimile lui Isus, a duce cruci în spate, a li se bate cuie în palme, etc. Există o întreagă cultură dezvoltată pe principiul evoluţiei accelerate prin suferinţă autoprovocată. O aberaţie, care ţine mai mult de patologie, decât de dezvoltarea spirituală. A îţi produce singur suferinţă, crezând că asta va ajuta evoluţiei tale spirituale, reprezintă un comportament autodistructiv, patologic.
Rolul durerii şi suferinţei este de a semnala faptul că ceea ce faci este autodistructiv, şi trebuie să înceteze. Excepţiile întăresc regula, de exemplu suferinţa conferită de o operaţie chirurgicală, naşterea, etc.
2) Toţi oamenii care există, au rolul de a sprijini evoluţia ta, în cele mai bune condiţii pentru tine.
La mulţi oameni am identificat credinţa în faptul că LUCRURILE ŞI SITUAŢIILE SUNT PERFECTE AŞA CUM SUNT, IDEALE PENTRU EVOLUŢA TA ÎN CELE MAI PROPICE CONDIŢII.
Fals, bineînţeles, căci este o exagerare. Este exclus rolul şi importanţa liberului arbitru. Aceşti oameni nu au înţeles faptul că apariţia suferinţei reprezintă un indicator al faptului că ceva nu merge bine, că lucrurile o iau razna, că ceva merge în mod greşit, într-o direcţie sau sens greşit, cu excepţiile de rigoare. Când totul este în echilibru şi armonie, trebuie să simţi bucurie şi entuziasm, nu durere şi suferinţă !
Există oameni şi stuaţii pe care trebuie să înveţi să le eviţi, şi oameni şi situaţii pe care trebuie să înveţi să le atragi. Nu totul sprijină în aceeaşi măsură evoluţia ta. Există o măsură a eficienţei în toate. Există factori de progres, factori de stagnare, şi factori de regres, în toate, chiar şi în evoluţia ta spirituală...

2. Renunţarea forţată este utilă evoluţiei spirituale - eronat.
Există foarte multe persoane care păşesc pe o cale de dezvoltare spirituală, şi care cred, datorită unor ideologii eronate adoptate, că trebuie să renunţe total la dorinţe, trebuinţe şi nevoi personale, care sunt de fapt naturale, normale şi de neînlăturat. Jocul vieţii nu constă în găsirea unor metode şi soluţii de a renunţa la ceva, la experienţele de viaţă normale, care trebuie experimentate, cu un anumit scop şi rol. Important, însă, este faptul de a nu acorda o importanţă excesivă unor nevoi, în detrimentul altora, deoarece acest fapt conduce inevitabil la un dezechilibru interior, o destabilizare adaptativă la condiţiile de viaţă terestre.

3. Trebuie să iubeşti dezinteresat, necondiţionat, altruist. Adică fără nici o motivaţie personală, fără nici un interes personal - eronat.
Nimeni nu poate acţiona niciodată total dezinteresat. Fiecare acţiune a fiecărui om este motivată de anumite interese personale, dar fiecare este mai mult sau mai puţin conştient de existenţa şi manifestarea lor.
Interes = 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor NEVOI.
2. Avantaj, folos, câștig, profit. Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității.
3. Dobândă. ( Jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu.
4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva.
5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine.
6. Calitatea de a deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție.
Eu discut în conformitate cu sensul primar al termenului : "Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor NEVOI". Orice om are interese personale, deoarece are NEVOI personale pe care trebuie să şi le satisfacă, vrând-nevrând. Unele nevoi sunt comune tuturor oamenilor, şi se manifestă în mod natural şi firesc, zilnic. În limba română, termenul este sinonim cu "trebuinţă" şi "necesitate", cu care se confundă şi se înlocuieşte, deseori.
Nevoia de aer (respiraţie), hrană, îmbrăcăminte, adăpost, constituie nevoi (trebuinţe) primare, (primitive), comune tuturor. Citeşte cu atenţie aici :
http://ro.m.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow
În viziunea mea, este firesc şi normal să ai interese, nevoi, trebuinţe, cerinţe, şi este anormal să CREZI că nu ai sau că nu (mai) poţi avea !
Fiecare om îşi doreşte ceea ce este mai bun şi bine pentru el. Dacă simte că este în pericol, simte şi că este bine să acţioneze în scopul evitării pericolului. Esenţa o constituie obţinerea şi menţinerea stării de bine. Frica este legată de posibilitatea şi probabilitatea de a pierde sau a nu obţine o stare de bine. Bineînţeles că unele frici sunt bine justifcate, şi altele mai puţin, dar, vorba românului : "paza bună trece primejdia rea". Frica nu reprezintă ceva nociv, dăunător, în sine, un inamic, ci un aliat, un instrument util folosit în scopul adaptării la condiţiile terestre în continuă
schimbare. Conform principiului meu, "doar insuficienţa şi excesul sunt dăunătoare", un om lipsit de frică, cât şi unul la care frica se manifestă în exces, vor avea de suferit.
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum