UNIVERSUL SPIRITUAL
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Ultimele subiecte
» FRICA, TEAMA, PANICA, GROAZA
Sam Feb 07, 2015 1:19 am Scris de Admin

» Despre mine, Kato
Mar Sept 30, 2014 9:12 pm Scris de Admin

» Materiale audio-video personale
Sam Mai 03, 2014 7:58 pm Scris de Admin

» casa veche
Lun Dec 16, 2013 12:44 am Scris de Admin

» an overview on laughter yoga
Lun Dec 09, 2013 12:02 pm Scris de stephanieanna

» BLOGUL MEU
Joi Sept 19, 2013 9:56 pm Scris de Admin

» Noua Medicină Germană (Germanică)
Joi Aug 15, 2013 5:42 pm Scris de Admin

» Ho'oponopopo
Mier Aug 14, 2013 11:32 pm Scris de Admin

» Huna
Mier Aug 14, 2013 11:29 pm Scris de Admin

Navigare
 Portal
 Index
 Membri
 Profil
 FAQ
 Cautare
Parteneri
forum gratuit


Calea Cunoaşterii

In jos

Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Sam Aug 06, 2011 12:06 am

Cunoaşterea spirituală, a Spiritului, poate fi obţinută de orice om, prin eforturi proprii. La ora actuală există expuneri provenite de la mulţi autori, care furnizează informaţii despre lumile superioare. Acestea reprezintă primul pas spre o contemplare proprie.
Omul este o fiinţă inteligentă, care îşi poate găsi calea cunoaşterii, folosindu-şi gândirea. Faptul că tu poţi primi, de la alţi oameni, prin intermediul cuvintelor, imagini raţionale privind lumile superioare, prezintă importanţă şi utilitate pentru tine, deşi ele îţi pot părea la început poveşti despre lucruri pe care tu nu poţi, şi nici nu vei putea, să le percepi printr-o contemplare personală. Gândurile care îţi sunt transmise reprezintă energii purtătoare de informaţii, care vor acţiona asupra fiinţei tale, trezind predispoziţii latente. La baza gândului se află o forţă vie, de aceea comunicarea cunoaşterii, ca expresie a ceea ce este perceput în spirit, va acţiona în tine ca o energie care va produce efectul cunoaşterii.
Gândirea reprezintă capacitatea supremă umană, pe care o posezi, ca om, în lumea sensibilă.
Cunoştinţele superioare spirituale le poţi obţine informându-te mai întâi despre comunicările altora asupra acestui subiect. Asimilarea învăţăturii lor reprezintă primul tău pas spre cunoaşterea proprie. Nu trebuie să îţi faci vreo problemă în legătură cu credinţa sau necredinţa ta în aceste învăţături, nu eşti nevoit să crezi în ele, ci trebuie doar să recepţionezi informaţiile. Adevăraţii cercetători ai Spiritului nu formulează niciodată aşteptări şi pretenţii de la alţii, în sensul manifestării unei credinţe oarbe. Ei doar expun trăirile lor spirituale, conştientizând faptul că recepţionarea acestor expuneri va declanşa efecte reale, adevărate forţe vii, care vor influenţa dezvoltarea receptorului în plan spiritual. Informaţiile privind lumile sufleteşti şi spirituale îşi au originea în străfundurile sufletului uman, şi, prin calea cunoaşterii, ele pot fi conştientizate.
Tu ai acces atât la ceea ce aduci tu însuţi la suprafaţă, cât şi la ceea ce alţi oameni scot la lumină din adâncuri sufleteşti, chiar dacă încă nu ai efectuat nici un fel de pregătire în vederea păşirii pe calea cunoaşterii. O pătrundere spirituală adecvată, poate trezi, în mentalul netulburat de convingeri şi prejudecăţi, puterea de a înţelege.


Ultima editare efectuata de catre Admin in Mier Iul 18, 2012 11:08 am, editata de 3 ori
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Sam Aug 06, 2011 6:56 am

Dacă vrei să îţi dezvolţi capacităţi spirituale superioare, este necesar să depui eforturi mentale susţinute. Mulţi oameni care vor să dobândească clarvederea, nu înţeleg rolul gândirii, nu îi acordă importanţa cuvenită, nu pot sau nu sunt dispuşi să efectueze o muncă de gândire serioasă, plină de abnegaţie. Ei cred că gândirea nu-i poate ajuta cu nimic, deoarece nu înţeleg rolul ei. Mulţi cred că prioritar este antrenamentul corporal, postul, alimentaţia, purificările trupeşti, etc., neînţelegând ce înseamnă meditaţia şi ce presupune ea. Nimeni nu poate deveni clarvăzător, până nu îşi însuşeşte, prin efort intelectual, viaţa de gândire. Un rol negativ îl joacă şi comoditatea, care poate să nu fie conştientizată, mai ales când îmbracă forma unui dispreţ faţă de gândirea abstractă, analize şi speculaţii, etc.
Coeziunea interioară psiho-fizică şi starea de siguranţă afectivă, pot fi asigurate doar de către gândire. În lipsa unei coordonări mentale, totul va fi perceput ca fiind vag şi confuz, de neînţeles, şi imposibil de controlat.
Dacă vrei să devii clarvăzător, trebuie să înţelegi că va trebui să pătrunzi în mod conştient în lumea sufletească, o lume a vieţii psihice, a emoţiilor şi sentimentelor. Şi dacă nu poţi să îţi controlezi în mod conştient emoţiile şi sentimentele, vei fi ca un copil pierdut într-o lume necunoscută, lipsit de orice posibilitate de control. Acest lucru poate fi efectiv periculos, din punct de vedere al integrităţii tale psiho-afective. Clarvăzătorul trebuie să aibă o stare de sănătate foarte bună a vieţii sufleteşti, iar îngrijirea acestei stări de sănătate se poate menţine doar printr-o gândire clară şi coerentă. Starea ta de sănătate poate fi dezechilibrată dacă exerciţiile efectuate pentru dobândirea unei evoluţii superioare nu sunt susţinute prin exerciţii de gândire adecvate. Teoria trebuie să meargă în paralel cu practica, şi exerciţiile fizice cu cele mentale. Trebuie să ştii ce trebuie să faci, de ce, şi unde vrei să ajungi.
Omului care gândeşte sănătos şi corect, dobândirea clarviziunii îi întăreşte sănătatea. Voinţa de a te dezvolta, ce este însoţită de o teamă faţă de concentrarea gândirii, cât şi orice formă de visare şi închipuire ce provine din necunoaştere, neînţelegere, interpretări greşite, etc., deschid drum fanteziei şi adoptării unei poziţii greşite faţă de realitatea înconjurătoare.
Împotrivirea nefundamentată este dăunătoare, căci ea acţionează ca o forţă de respingere, şi blochează gândirea creatoare.
Nu trebuie să crezi ceea ce îţi spun alţii, ci trebuie să te gândeşti la aceste idei, să le analizezi, şi să le faci să pătrundă în conţinutul propriei tale lumi mentale, formate din gânduri. Atunci acele gânduri vor acţiona în tine, şi tu vei putea să recunoşti adevărul. Forţa de a recunoaşte adevărul se dezvoltă în interiorul celui care este pregătit să primească adevărul.
Dacă vei face efortul de a-ţi folosi gândirea în acest fel, ea te va conduce pe calea contemplării extrasenzoriale.


Ultima editare efectuata de catre Admin in Mier Iul 18, 2012 1:09 pm, editata de 4 ori
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Sam Aug 06, 2011 9:21 am

Dăruirea fără rezerve şi prejudecăţi către ceea ce îţi poate revela realitatea, este o condiţie indispensabilă iniţierii spirituale.
O judecată în mod rigid formulată şi adoptată, privind un fapt oarecare, se prezintă ca o poartă închisă faţă de acţiunea revelatoare pe care acel fapt l-ar putea exercita asupra ta. Nu poţi avea revelaţii cât timp tu te închizi şi îţi blochezi mental calea prin care revelaţiile ajung în conştienţa ta, această cale fiind mentală, o cale a gândirii.
Gândurile trebuie lăsate să pătrundă în mintea ta, căci revelaţiile asupra adevărului sunt constituite din gânduri. Revelaţia apare doar în condiţiile în care orice judecată critică încetează a se mai manifesta. Cât timp prejudecăţile sunt stinse în mintea ta, în ea pot pătrunde idei noi, gânduri noi, dar cât timp tu întreţii prejudecăţile, ele blochează pătrunderea acestor gânduri noi.
Această deschidere spre nou, poate fi dezvoltată acţionând în mod conştient în acest scop, prin anumite exerciţii de disciplinare a mentalului. De exemplu, abţinerea de la orice formă de judecare a oamenilor din jurul tău, stingerea în sine a criteriilor atracţiei şi ale respingerii, ale prostiei şi ale deşteptăciunii, folosite în mod obişnuit, efortul de a înţelege oamenii, fără utilizarea criteriilor, etc. Cele mai bune exerciţii sunt cele ce au legătură cu oameni faţă de care simţi aversiune, această aversiune trebuind reprimată cu toată forţa, şi să laşi să acţioneze asupra ta, fără nici o constrângere, ceea ce fac ei.
Reprimă-ţi judecata şi expune-te fără prejudecăţi impresiilor, lăsând lucrurile şi evenimentele să îţi vorbească, mai mult decât să vorbeşti tu despre ele. Extinde acest exerciţiu asupra lumii gândurilor proprii. Reprimă în tine ceea ce contribuie la formarea unui anumit gând, şi lasă să acţioneze asupra gândurilor numai ceea ce este afară. Valoarea unor astfel de exerciţii poate fi cunoscută numai prin aplicarea lor. Dăruirea şi libertatea de gândire sunt promotori de forţă reali. Prin exerciţii devii apt să preiei tot ce te înconjoară, dar capacităţii de preluare trebuie să i se asocieze şi aprecierea corectă.
Atât timp cât eşti încă înclinat să te supraapreciezi, îţi vei amâna accesul la cunoaştere superioară. Dăruindu-te plăcerii sau suferinţei pe care ţi-o produce fiecare lucru sau eveniment al lumii, devii prizonierul unei supraevaluări. Căci prin plăcerea şi prin suferinţa ta, tu nu afli nimic despre lucruri, ci numai despre tine însuţi. Dacă simţi simpatie pentru un om, simţi mai întâi raportarea ta faţă de el. Dacă în judecata ta, în comportamentul tău, te faci dependent numai de acest sentiment al plăcerii, al simpatiei, atunci aşezi în prim-plan specificul tău, şi pe acesta îl impui lumii. Trebuie să te integrezi în lume aşa cum eşti, dar să accepţi lumea fără prejudecăţi şi s-o laşi să se vieţuiască în sensul forţelor care acţionează în ea, să fii tolerant atât cu ceea ce corespunde specificului tău, cât şi faţă de toate celelalte, fără să exerciţi vreo forţă de reprimare.
Atât timp cât eşti prins în lumea simţurilor, acţionezi în sensul respingerii tuturor influenţelor extrasenzoriale. Trebuie să dezvolţi în tine facultatea de a te comporta faţă de lucruri şi oameni, ţinând seama de specificul acestora, de a lăsa pe fiecare să se pună în valoare conform cu semnificaţia sa.
Simpatia şi antipatia, plăcerea şi neplăcerea trebuie să capete roluri noi. Nu trebuie să le desfiinţezi, dimpotrivă, cu cât îţi formezi capacitatea de a nu lăsa ca după simpatie sau antipatie să urmeze o judecată sau o acţiune, vei desăvârşi în tine o capacitate de simţire cu atât mai fină, simpatiile şi antipatiile căpătând un rol superior. Calităţi ascunse există chiar şi în cel mai antipatic lucru. El le manifestă, dacă nu-ţi urmezi în comportarea ta egoismul.
Orice înclinaţie urmată orbeşte limitează capacitatea de a percepe lucrurile din ambianţă în lumina lor adevărată, ca şi cum, urmând înclinaţia ta, te-ai impune ambianţei, în loc să te expui ei, pentru a-i simţi valoarea.
În cazul cerinţei de dăruire fără rezerve, nu este vorba de eliminarea judecăţii proprii sau de o dăruire către o credinţă oarbă. Dăruirea neatinsă de prejudecăţi nu are nici o legatura cu credinţa oarbă. Nu se pune problema de a crede orbeşte în ceva, ci de a nu pune judecata oarbă în locul impresiei vii.


Ultima editare efectuata de catre Admin in Mar Iul 17, 2012 10:32 pm, editata de 6 ori
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Sam Aug 06, 2011 1:43 pm

Când nu vei mai răspunde în mod egoist la plăcere şi durere, la simpatie şi antipatie, vei obţine o independenţă faţă de impresiile schimbătoare produse de lumea exterioară. Plăcerea resimţită în legătură cu un anumit lucru te leagă de el, te face dependent de acesta, şi tu te pierzi pe tine însuţi în relaţia cu acel lucru. Cât timp te pierzi în plăcere şi suferinţă, în funcţie de impresiile schimbătoare, nu vei putea păşi pe calea cunoaşterii spirituale. Trebuie să priveşti plăcerea şi suferinţa cu detaşare şi relaxare, şi atunci vei înceta să te mai pierzi în ele, şi vei începe să le înţelegi. O plăcere căreia te dăruieşti îţi consumă existenţa în clipa dăruirii. Tu trebuie să foloseşti plăcerea numai pentru a ajunge la cunoaşterea lucrului care îţi face plăcere. Nu trebuie să te preocupe faptul ca lucrul să-ţi facă plăcere, trebuie să afli plăcerea şi, prin plăcere, esenţa lucrului.
Plăcerea trebuie să fie pentru tine numai cunoaşterea faptului că lucrul respectiv prezintă o proprietate anumită care îţi produce plăcere, pe care trebuie să înveţi să o cunoşti. Dacă te opreşti la plăcere, lăsându-te absorbit de ea, atunci tu eşti cel care se vieţuieşte pe sine, absorbit de starea sa de moment, din care nu mai vrea sa iasa. Dar dacă plăcerea constituie numai o ocazie de a trăi o însuşire a lucrului în cauză, atunci tu te îmbogăţeşti interior prin această trăire.
Plăcerea şi neplăcerea, bucuria şi suferinţa, trebuie să le privesti ca pe niste ocazii din care ai ceva de invatat despre lume si viata. Trebuie să te ridici deasupra lor, pentru ca ele să-ti poată revela natura lucrurilor. Astfel, vei simţi împreună cu fiecare fiinţă, şi vei recepta prin aceasta, revelarea despre interiorul lor. Trebuie să te dăruieşti, pentru a lăsa ca plăcerea şi bucuria lumii exterioare să acţioneze asupra ta, căci astfel se va dezvolta în tine un mod nou de a te raporta la lucruri.
Tu acţionezi ca urmare a unei impresii, deoarece impresiile te bucură sau îţi sunt neplăcute. Dar trebuie să faci ca plăcerea şi neplăcerea să devina, din motivatie si scop in sine, doar niste instrumente prin care lucrurile ti se revelează cum sunt ele însele, potrivit cu natura lor, instrumente prin care să percepi lumea exterioară. Când exersezi plăcerea şi neplăcerea, în aşa fel încât ele devin instrumente de percepţie, atunci ele îţi vor construi în suflet aparatele prin care ţi se va deschide lumea sufletească.
Ochiul, ca instrument, poate sluji trupului tău, numai prin faptul că este un instrument de percepţie a impresiilor senzoriale vizuale. Plăcerea şi durerea se vor dezvolta ca ochi sufleteşti, atunci când vor înceta să mai valoreze ceva în sine, şi vor începe să reveleze sufletului propriu, lumea sufleteasca.


Ultima editare efectuata de catre Admin in Lun Aug 08, 2011 7:08 pm, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Dum Aug 07, 2011 1:15 pm

Dacă vrei să cunoşti şi să înţelegi, trebuie să laşi să acţioneze asupra ta influenţele exterioare purtătoare de informaţie, fără a încerca să blochezi fluxul informaţional, sau să îl perturbi în vreun fel, pentru a nu distorsiona informaţia pe care o poartă. Tot ceea ce există în jurul tău, static sau dinamic, este purtător de informaţie. Pentru a te putea adapta şi integra în mediu (cele 3 lumi), în mod corect, armonios, trebuie să înveţi să decodifici informaţiile prezente în tot ceea ce te înconjoară, cât şi cele prezente în reacţiile tale fiziologice şi emoţionale, de răspuns la acţiunea stimulilor din mediu. Trebuie înţeles faptul că reacţiile fiziologice şi emoţionale sunt purtătoare de informaţii codificate, de semnificaţii, care trebuiesc observate, analizate, decodificate, interpretate. Din acest punct de vedere, şi nu numai, tot ce există se comportă ca ceva viu, care "vorbeşte" cui are capacitatea de a înţelege semnificaţiile ascunse ale limbajului compus din semnele reacţiilor de răspuns. Tot ce există, perceptibil, în jurul spiritului tău, reprezintă efecte, reacţii de răspuns la alte reacţii de răspuns, înlănţuite într-o comunicare universală, a cărei natură este, în esenţa ei, spirituală. Universul este viu, o manifestare a viului, la fel cum corpul tău compus din elementele Pământului manifestă în Univers voinţa ta, şi ...nu numai a ta.
Aşa cum tu, când vezi pe cineva că bea apă, înţelegi că îi este sete, ca şi cum el ar transmite prin limbajul acţiunii lui fizice această stare interioară, tu poţi decodifica, în tot ceea ce este în acţiune, cauzele acţiunilor, schimbărilor, transformărilor. Este un alfabet pe care nimeni nu ţi l-a arătat, încă, şi nimeni nu te-a învăţat noţiunile şi conceptele elementare, modul de a formula din noţiuni propoziţii, judecăţi şi raţionamente,gramatica, etc. Nu este uşor să înveţi o astfel de limbă ce poate părea foarte "străină", dar dacă ai motivaţia şi voinţa necesare, poţi începe din acest moment chiar, dacă ai înţeles despre ce vorbesc.
Nu trebuie să te laşi în voia gândurilor care te traversează, căci atunci aceste gânduri vor lua un curs natural, ajungând în interiorul naturii corporale, într-un mod incontrolabil, determinând confuzie.
Gând după gând apar şi dispar, într-o înlănţuire de neînţeles, fiind legate însă de mediul extern şi intern, intrând şi ieşind din câmpul conştienţei tale în mod haotic. Observând discuţia dintre doi oameni, sau observându-te pe tine, fără prejudecăţi, poţi obţine o reprezentare a masei de gânduri schimbătoare, ce aparent nu urmează nici o regulă. Atât timp cât te dedici doar sarcinilor vieţii tale senzoriale, cursul confuz al gândurilor tale va fi mereu întreţinut prin faptele realităţii. Oricât ai gândi însă de confuz, relaţiile cauzale ale vieţii cotidiene îţi impun, în acţiunile tale, legile care corespund adevărului. Orice ai vrea să faci, după mintea ta, trebuie să te conformezi situaţiilor şi condiţiilor existente, unui determinism cauzal universal. Reprezentările tale incorecte vor fi conduse spre formele corecte prin legile naturale. În cadrul lumii sensibile, faptele îşi exercită rolul de a-ţi corecta în mod continuu gândirea. Dacă ai o părere greşită despre un anumit lucru, vei întâmpina o rezistenţă care îţi va canaliza gândirea şi comporamentul, pentru a te readuce pe o cale adecvată situaţiei tale, spre adevăr.
Elementele spirituale ale existenţei ţi se vor dezvălui numai când vei intra în lumea lor, cu o gândire foarte strict disciplinată. Gândirea ta trebuie să-ţi dea impulsul sigur, altfel nu poţi găsi căile corespunzătoare, deoarece legile spirituale, nu sunt densificate până la modul fizic sensibil senzorial, şi nu exercită asupra ta o constrângere perceptibilă.
Tu însuţi trebuie să-ţi fii un indicator de drum sigur, trebuind să-ţi conduci gândirea
astfel încât ea să fie riguros reglată în sine. Trebuie să-ţi dezobişnuieşti gândirea de a mai lua mersul cotidian, trebuind să preia în tot cursul ei caracterul intern al lumii spirituale. Trebuie să te sustragi de la orice forţare a voinţei personale, de la orice deranjamente, trebuind să învingi prin voinţa ta toate capriciile proprii gândirii.
Doar o gândire controlată şi ordonată te poate conduce spre adevărurile ascunse percepţiei tale senzoriale.
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Joi Aug 11, 2011 1:27 pm

Gândirea ta trebuie să fie în concordanţă cu faptele tale, gândurile cu acţiunile, ceea ce spui cu ceea ce faci. Această potrivire asigură armonia şi echilibrul fiinţei, păstrând o rezonanţă naturală sănătoasă între minte şi corp, între lumea sufletească interioară şi cea corporală, exterioară.
Dacă faci ceva ce ai considerat iniţial a fi corect, şi ai acum sentimentul că nu eşti satisfăcut de acţiunea ta, nu trebuie totuşi să renunţi, din acest motiv, la drumul pe care ai pornit, dar nici nu trebuie să continui, doar pentru motivul că aceasta îţi produce vreo plăcere.
Oamenii se lasă ghidaţi în acţiunile lor de ceea ce le produce satisfacţie, şi ceea ce le aduce beneficii, având ca motivaţie interesele personale. Nu este ceva rău sau incorect, decât din momentul în care interesele personale sunt considerate a fi în concurenţă cu interesele altora, şi, în extremă, cu interesele tuturor celorlalţi. Este rău şi incorect, deoarece această optică este greşită, binele personal fiind în raport direct proporţional cu binele general, intercondiţionându-se reciproc.
Acţionând ghidat doar de motivaţia satisfacerii intereselor personale, oamenii încearcă zadarnic să impună desfăşurării fenomenelor lumii, direcţia intereselor lor, neînţelegând adevărul inerent legilor lumii spirituale, fiind prea concentraţi asupra propriei persoane, asupra necesităţilor şi trebuinţelor proprii.
Tu acţionezi în armonie cu lumea spirituală doar când urmezi neabătut legile ce o guvernează. Din acţiunile orientate asupra personalităţii proprii nu pot rezulta forţe care să formeze o bază pentru cunoaşterea spirituală.
Renunţarea la roadele acţiunilor, face ca tu să scapi de legătura mentală motivaţională ce te înlănţuieşte de planul material şi obiectele sale, putând să adopţi şi gânduri şi motivaţii mai elevate, spirituale cu adevărat. Această renunţare nu trebuie privită sub forma respingerii gândurilor şi acţiunilor orientate în sensul obţinerii unui profit, şi nici a profitului rezultat, ci a dăruirii din profitul tău şi celor din jur, pentru a contribui astfel la binele general. Nu poţi renunţa la ceva, decât în situaţia în care ai obţinut şi deţii ceva la care poţi să renunţi, deci nu este combătută aici orientarea naturală şi normală spre obţinerea de profit şi bunăstare, ci doar egoismul şi avariţia ce pot decurge din această orientare.
Când gândurile şi acţiunile tale vor urma sensul şi orientarea constructivă a căilor lumii spirituale, întreaga ta fiinţă se va impregna cu aceste legi, eliberându-te de toate constrângerile legate de lumea senzorială.
Prin astfel de gânduri şi acţiuni vei ajunge să progresezi spiritual.
Dacă vei urma astfel de idei, este foarte posibil să ajungi în situaţia de a-ţi pune întrebări privind corectitudinea şi eficienţa demersurilor tale, şi a valabilităţii căii pe care ai decis să o urmezi. Trebuie să înţelegi foarte bine faptul că doar tu eşti responsabil de căile pe care decizi să le urmezi, deoarece tu alegi în mod liber, neforţat de nimeni şi nimic. Nimeni nu îţi poate garanta nimic, nici un rezultat, deoarece obţinerea rezultatelor depinde de tine, de măsura în care ai înţeles despre ce este vorba, de măsura motivaţiei tale de a urma o anumită cale, de măsura voinţei tale, a aptitudinilor, deprinderilor şi capacităţilor tale. Tu reprezinţi o fiinţă unică, de aceea şi calea ta va fi o cale unică, asemănătoare cu a altora, dar având şi un anumit specific deosebit. Adaptarea căilor cu caracter general la situaţia ta particulară, reprezintă munca şi efortul mental şi corporal pe care trebuie să le efectuezi în mod personal. La întrebările ce privesc situaţia ta specifică, trebuie să găseşti singur răspunsurile adecvate. Astfel de idei, ca cele pe care acum le studiezi, pot să-ţi fie de folos, ca sprijin şi ajutor, dar ele nu-ţi pot oferi toate răspunsurile, la toate întrebările, neclarităţile şi problemele tale de viaţă. Efortul este al tău, de aceea şi meritul îţi va aparţine ! Aşa este firesc şi normal, nu-i aşa ?
Fiecare om are însă şi o ghidare pe care o simte a fi interioară, din interiorul fiinţei sale. Cel care se înşeală, în strădania sa spre adevăr, simte în permanenţă o forţă care tinde să-i corecteze greşelile, oprindu-l şi redirecţionându-l spre căile corecte. Când te vei gândi că poţi greşi, vei simţi incertitudinea ca o necredinţă stânjenitoare, ce îţi arată că nu ai încredere în forţa adevărului. Acest gând este determinat de un punct de vedere egoist, în fixarea scopurilor urmărite, apărut ca urmare a faptului că nu ai putut încă renunţa la interesele tale personale, şi să laşi Spiritul să-ţi indice direcţia. Voinţa ta umană, egoistă, nu poate impune prescripţiile sale adevărului, ci adevărul trebuie să ghideze voinţa ta, pătrunzând întreaga ta fiinţă, făcând din ea o imagine a legilor eterne ale lumii spiritului.
Trebuie să-ţi umpli mintea cu aceste legi eterne, pentru a le da posibilitatea de a pătrunde ca o prezenţă vie în viaţa ta. Prin aceasta vei deveni în mod smerit şi fără
aroganţă un mesager al binelui, iubirii, şi adevărului, un participant activ la lumea spirituală. Şi prin această participare activă vei fi ridicat de la o treaptă a evoluţiei la alta.
Din momentul în care vei începe să percepi viaţa spirituală, vei înţelege că a trăi altfel decât conform cu legile şi principiile ei, înseamnă să aduci în viaţa ta falsul, iluzia, minciuna, distrugerea, durerea şi suferinţa.


Ultima editare efectuata de catre Admin in Vin Aug 12, 2011 11:51 am, editata de 1 ori
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Vin Aug 12, 2011 9:06 am

Aplicând cele expuse, trăirile sufleteşti care se raportează la lumea spirituală vor fi percepute sub o formă nouă, ele nemaiavând importanţă doar pentru viaţa ta proprie, devenind percepţii sufleteşti ale lumii superioare. Emoţiile şi sentimentele vor dobândi noi calităţi, devenind instrumente de culegere a informaţiilor referitoare la calităţile şi proprietăţile lumii, care înainte nu puteau fi sesizate. Vei dobândi o anumită stare de calm, fiind mai puţin perturbabil decât înainte, datorită liniştii oferită de siguranţa pe care ţi-o va aduce înţelegerea generată de percepţia mai aprofundată a fenomenelor.
Ţi se vor revela şi caracterele entităţilor care generază în tine reacţii afective, astfel, de exemplu, o suferinţă, prin tulburarea afectivă pe care ţi-o va produce, îţi va transmite şi informaţii referitoare la fiinţa care îţi transmite starea respectivă.
Ceea ce se întâmplă, în esenţă, este o reacţie în lanţ, cauză- efect- cauză -efect... Dacă tu îţi fixezi atenţia asupra unui anumit efect din cadrul lanţului, de exemplu o anume plăcere de moment, şi te laşi purtat de ea, nu mai ai cum să percepi cauza reală care a generat-o, deoarece vei fi prins într-un alt fel de înlănţuire, cea a raţionamentelor legate de interesele propriei tale persoane. Şi astfel, din cadrul realităţii obiective, tu evadezi în mod obişnuit şi constant în subiectiv, în imaginar, în ireal, în iluzoriu, prin implicarea raţionamentelor legate de corporalitatea ta fizică, omenească. De ce imaginar, ireal şi iluzoriu ? Deoarece tu crezi, şi eşti chiar convins, poate, de faptul că fiinţa ta este limitată la corporalitatea organismului omenesc. Aceasta este sursa erorilor inevitabile prezente în raţionamentele tale : faptul că porneşti de la o premisă falsă. Logica demonstrează faptul că un raţionament care porneşte de la la o premisă falsă, are o valoare de fals, neputând fi adevărat.
Privind din alt unghi al punctului de vedere, percepţia ta asupra Realităţii este limitată de capacităţile reduse ale organelor de simţ corporale. Tu percepi doar o mică parte din Realitate, şi crezi că nu există ceea ce nu poţi percepe prin simţuri. Această credinţă este alimentată de educaţia rigidă materialist -ştiinţifică, de falşii îndrumători spirituali care sperie oamenii, de mici copii, cu ...poveşti de copii, de părinţii ignoranţi în mintea cărora există un haos plin de confuzii privind partea imperceptibilă a Realităţii, şi de entităţi răutăcioase şi batjocoritoare care se amuză pe seama oamenilor, semănând permanent confuzie în rândul lor, prin idei inoculate în mod telepatic.
În această lume gândirea este premergătoare acţiunii. Şi totul este o Creaţie mentală, a unui Creator. Tu eşti un co-creator, oarecum prins în cadrul unei creaţii mentale. Tu eşti influenţat în mod mental, prin gânduri, şi influenţezi la rândul tău lumea, prin mintea ta, prin gândurile tale. Tot ce există, există datorită gândurilor cuiva, orice piatră, orice plantă, orice nor, orice picătură de ploaie, orice rază de lumină. În orice fenomen se manifestă de fapt puterea mentală creatoare a unei mulţimi de entităţi, aflate pe diferite niveluri de conştienţă, care sunt co-creatoare, participând fiecare, după capacitatea sa, la întreţinerea acestei imagini materiale a Universului. Este un joc cu o largă participare... Însăşi organismul tău fizic, acest mic Univers, este, în esenţa sa, efectul perceptibil al activităţii creatoare desfăşurată de o mare mulţime de entităţi, organizate într-un sistem ierarhic ce reflectă organizarea sistemică a sistemului global pe care oamenii îl numesc organism omenesc. Corpul tău este perceput în mod iluzoriu ca fiind "al tău", datorită faptului că tu, ca entitate superioară, îi poţi controla şi coordona mişcările în spaţiu, şi ai o anumită responsabilitate privind întreţinerea şi funcţionalitatea sa. Tocmai acesta este rolul iluziei : să îţi imprime sentimentul responsabilităţii şi al datoriei legate de întreţinerea în bune condiţii a acestui trup, pe care ai primit sarcina să îl coordonezi, ca instrument al tău de operare în planul terestru material, sensibil.
Acestui trup, a cărui morfologie şi fiziologie încă nu este bine înţeleasă de oamenii de ştiinţă, nu tu îi coordonezi multitudinea de procese fiziologice care au loc în mod continuu, în miliardele de celule ale sale, automatismele sale, instinctele, etc. Tu nu percepi, şi nici nu bănuieşti câte procese sunt în curs de desfăşurare, în acest moment, în ceea ce tu crezi că este "corpul tău".
Ceea ce se petrece de fapt, scapă capacităţii tale perceptive, cât şi înţelegerii tale umane. Cine are grijă de corpul tău, cât tu dormi ? Cât din ceea ce se petrece în acest corp, poţi coordona în mod conştient ?
Ce îţi aparţine, în mod real, din această lume ? Ceea ce îţi aparţine cu adevărat, trebuie să reprezinte ceva ce vei putea lua cu tine, atunci când vei părăsi această lume. Ce vei putea lua cu tine, dincolo, dincolo de graniţele acestei lumi materiale ?
Eu aş defini acest "bagaj" prin termenii experienţă, cunoştinţe, cunoaştere, învăţătură...
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Mar Iul 17, 2012 11:04 pm

De multe ori, a vizualiza (simpla perceptie), nu conduce la cunoaştere, dacă nu acorzi atenţie lucrului pe care îl vizualizezi (percepi). Unii "privesc în gol" şi nu văd nimic, decât propriile lor imagini mentale declanşate de anumiţi stimuli vizuali, cuvinte sau idei.
Fiecare venim în această încorporare cu un bagaj de cunoştinţe acumulate din încorporările trecute, la care adăugăm pe cele din această viaţă. Toate efectele cauzale care te urmăresc de dincolo de naştere, constituie un bagaj karmic, şi le transporti în bagajul purtat în permanenţă, în care există şi aceste cunoştinţe depozitate. Doar cel ce înţelege aceste procese imperceptibile simţurilor corporale, poate să modifice în mod conştient anumite lucruri legate de viaţa lui de fiecare zi.
A fi conştient însă de aceste lucruri, a putea conştientiza aceste procese nevăzute, asemănător percepţiilor corporale, poate fi realizat doar în urma unei iniţieri serioase, efectuată sub îndrumarea unui maestru clarvăzător.
Toate procesele mentale şi sufleteşti pot fi vizualizate, practic, în urma unei iniţieri. Adevărul despre aceste lucruri poate fi confirmat prin clarviziune. Conştientizarea lumii nevăzute poate fi realizată doar în acest mod. Există mulţi falşi maeştrii, care nu au deloc dezvoltată această capacitate perceptivă extrasenzoriala, bazându-se cu totul doar pe logica şi simţurile lor corporale. Când discutăm despre spiritualitate, discutăm despre lumea sufletească şi cea spirituală (a spiritului), imperceptibile organelor de simţ. Logica este un instrument, destul de util, dar din păcate mulţi nu ştiu cum să se folosească de el în mod adecvat, efectuand multe erori de raţionament, pe care nu le constientizeaza.
Esti aici să ...vizualizezi, să cunoşti, să faci eforturi de a medita, analiza, înţelege, şi, eventual, daca si cand vei dori, să urmezi şi o cale iniţiatică, pentru a avea ce împărtăşi altora, mai departe...
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Mier Iul 18, 2012 9:25 pm

În istoria omenirii, chiar si in cea a evreilor, au existat oameni care au făcut minuni mai mari şi mai multe decât cele făcute de Isus. Multi au lăsat un mesaj în urma lor, de o foarte înaltă spiritualitate. Dar una dintre deosebirile dintre ei şi Isus, a constat în faptul că Isus a conştientizat rolul şi importanţa fundamentală a apostolatului. În termeni moderni aş putea afirma aceste 4 lucruri importante despre Isus :
1. a fost un foarte bun Lider de grup,
2. un excelent manager,
3. a avut o foarte bună politică de marketing,
4. a avut capacităţi deosebite, şi a beneficiat de o "pregătire" deosebită,
O spun cu admiraţie şi respect. Dacă vreunul din cele 4 puncte ar fi lipsit, mesajul lui nu ar fi ajuns la noi.
Au trecut 2.000 de ani. Uită-te la ştiri. Este o lume mai bună ? A fost recepţionat mesajul corect ? A înţeles lumea mesajul ? A aplicat omenirea principiile expuse ?... Este o problemă cu ...mesajul , sau cu ...omenirea ?
1. dacă este o problemă cu mesajul, atunci putem spune că mesajul este de neinteles, ca informaţia mesajului nu poate fi conştientizată de toată lumea în mod eficient, ci, eventual, doar de o elită, şi acum 2.000 de ani, şi în prezent. Concluzia : mesajul trebuie revizuit, schimbat, explicat pe înţelesul tuturor, etc.
2. dacă este o problemă cu omenirea, asta ar însemna că omenirea nu a putut şi nu poate recepţiona astfel de mesaje, nici acum 2.000 de ani, şi nici acum. Omenirea este incapabila sa inteleaga mesajele spirituale ale Marilor Invatatori. Noi nu putem schimba omenirea... Concluzia : mesajul trebuie schimbat, adaptat capacitatii de intelegere a majoritatii populatiei,...
Uită-te spre India, Egipt, Tibet ... Marii Maeştrii nu au fost înţeleşi, invataturile au fost denaturate de urmasi si adepti, civilizaţia a decăzut... Omenirea este de vină ? Omenirea suntem noi ! Eu fac parte din omenire. Tu faci parte din omenire. Ce vină avem noi ? În principal că am aşteptat ca un Mesia să ne mântuiască ! Lipsă de încredere în forţele şi capacităţile proprii !
Noul mesaj trebuie să redea oamenilor optimismul, forţa, şi încrederea în forţele proprii. Nu va fi unul bazat pe povesti de iubire, ci unul de forţă şi energie, care să redea bucuria de a trăi. Lumea nu ştie ce este iubirea. Nu a înţeles şi nici nu poate înţelege, căci iubirea cere o anumită elevare spirituală, morală. Imoralii nu pot iubi. De aceea Mesajul trebuie clădit pe fundamentul moralităţii. Oamenii trebuie să cunoască şi să înţeleagă rolul şi importanţa moralităţii asupra modului de gândire pozitiv, şi a comportamentului orientat spre înflorirea binelui şi prosperităţii generale. În plus, trebuie elaborat un model educativ de iniţiere practică, care să poată fi instituţionalizat. Oamenii trebuie să-şi dezvolte clarvederea, această potenţialitate latentă. Din acel moment, între cele două lumi se va stabili un contact direct şi o colaborare care va produce o transformare a conştiinţei...
Factorul educativ are o importanţă deosebită. Un forum sau o carte pe teme de spiritualitate reprezintă un factor educativ. Ce scrii nu scrii numai pentru tine. Dacă ai scrie numai pentru tine, nu ai scrie o carte, nu ai posta pe forum, pentru ca textele tale sa poata fi citite de altii. Cel ce scrie face foarte bine că scrie, deoarece aşternând idei în cuvinte, informaţiile sunt reanalizate şi asimilate mai bine. Cand scrii, trebuie sa acorzi o atentie sporita ideilor tale, judecatilor si rationamentelor pe care le formulezi. Scrisul te ajuta in mod efectiv si real sa constientizezi mai bine realitatea ! Toţi oamenii ar trebui să scrie, zilnic, cateva randuri, despre lucrurile de principal interes din viaţa lor...
Nu vreau să dau lecţii de gândire şi comportament, ci doar să dau de gândit celor cărora le place să gândească, oferind o anumită orientare, o anumită viziune, sa evidentiez anumite posibilitati...
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Admin la data de Dum Iul 22, 2012 11:09 pm

Fiecare aspirant la învăţătura spirituală, se întreabă, uneori, care este Calea cea mai bună, care este religia cea mai bună, care este Maestrul cel mai bun, învăţătura cea mai bună... În această privinţă, meditează la următoarele idei :
În privinţa celor de-ale gurii, ca şi în alte privinţe şi aspecte, gusturile... diferă de la un om la altul, preferinţe personale existând în mod real, normal şi firesc. Unora le place Osho, altora Steiner. Este ceva normal, şi este firesc ca un anumit gen de om să prefere un anumit tip de învăţătură spirituală, care rezonează cât mai bine cu natura sa proprie. Din acest punct specific de vedere, se poate afirma faptul că pentru fiecare aspirant există o anumită învăţătură care i se potriveşte cel mai bine, şi, inerent, anumiţi autori, Instructori, Învăţători, etc. Se poate afirma, deci, că pentru UN ANUMIT aspirant, o învăţătură este mai bună (în sensul de mai potrivită) decât alta, şi un Maestru este mai bun (mai potrivit) decât altul. La fel se poate afirma şi despre o anumită comunitate, sau un anumit popor. Nu orice fel de teorii spirituale pot avea o priză largă la poporul român. Şi nu orice fel de Învăţători. Nu toate teoriile sunt la fel de bune, pentru români, din acest punct specific de vedere, al evoluţiei lor sprituale...
Prieteniile se leagă conform unor preferinţe discriminative individuale, care, în esenţă, sunt expresia unor caracteristici şi interese personale, mai mult sau mai puţin conştientizate. Preferinţele şi interesele fiecăruia oglindesc caracterul, temperamentul, şi personalitatea sa. Prietenii fiecăruia reflectă natura sa. La fel este şi cu autorii pe care îi citeşte, şi teoriile pe care le-a adoptat, deoarece oglindesc şi rezonează cu natura sa interioară...
Referitor la religii, a discuta despre posibilitatea ca o religie să fie sau nu mai bună decât alta, se poate face în acest mod :
1. orice religie reprezintă un instrument de care trebuie să te poţi servi pentru a-ţi îndeplini anumite scopuri şi obiective spirituale, în încercarea de a atinge idealul : re ligio, re legarea de Divinitate, re conectarea, în mod conştient.
2. religiile reprezintă simple instrumente, create de oameni, şi ca atare fiecare îşi are avantajele şi devantajele sale, lacunele sale, utilitatea şi eficienţa sa specifică
3. deoarece religiile reprezintă produse ale minţii umane, ele pot fi comparate, în mod firesc, din mai multe şi variate puncte de vedere.
4. pentru a putea compara două sau mai multe religii între ele, trebuie să fizezi întîi nişte CRITERII clare de comparaţie şi departajare, la care să te raportezi. De exemplu, un Maestru budist, la întrebarea : "Care religie este cea mai bună ?", a răspuns : "Cea care a produs şi produce cei mai mulţi iluminaţi !". Aşadar, din punctul său de vedere, un criteriu valid şi util de comparaţie, îl reprezintă un anumit INDICE PRIVIND EFICIENŢA DOVEDITĂ de fiecare instrument în parte !
5. Prin prisma celor afirmate mai sus, se poate afirma, în mod logic, faptul că o religie poate fi mai bună decât alta, însă doar în cazul în care există un anumit criteriu clar de departajare, pe baza posibilităţii măsurării unor indici, a atribuirii unui punctaj, fiecăreia, în mod obiectiv.
Alt exemplu, concludent : Care religie este cea mai proastă, cea mai distructivă, dintre toate ?
Cea în numele căreia au fost ucişi cei mai mulţi oameni ! ...
Există multe statistici, poţi efectua multe comparaţii, pe baza a mai multor criterii. Ce rol ar avea ? Păi... simpla... conştientizare, a anumitor adevăruri... Very Happy
A concluziona, însă, faptul că A este mai bun decât B, pe baza unui anumit criteriu de comparaţie, NU IMPLICĂ AUTOMAT şi faptul că B nu ar avea nici o valenţă pozitivă, sau că nu poate fi mai bun decât A privind alte criterii de comparaţie, şi că ar trebui distrus, deoarece, aplicând acest principiu, am ajunge să ne distrugem unii pe alţii, până ar rămâne ...numa unu ! Şi nici măcar acela nu ar fi cel mai ...bun, din toate punctele de vedere, ci doar din privinţa calităţilor necesare supravieţuirii în condiţiile aplicării legii junglei Very Happy
avatar
Admin
Admin
Admin

Sex : masculin Mesaje : 1363
Puncte : 2935
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit Stare de spirit : nirvana

Vezi profilul utilizatorului http://loveblog4all.blogspot.ro/

Sus In jos

Re: Calea Cunoaşterii

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum